Sigura motivatie pentru care scriu acum este exteriorizarea. Pur si simplu vreau sa ma exteriorizez... Am de facut o precizare: Una peste alta, sunt destul de bine dispus, nu as putea spune concret de ce, dar voi da indicii sau doar va voi pune pe ganduri... O pilda spune, ca o corabie calatorea pe mare. Acea corabie la un moment dat, se scufunda. Exista decat un supravietuitor. Un singur supravietuitor ... Acesta ajunge pe o insula si acolo isi improvizeaza un adapost din crengi, lemne etc... A doua zi se duce sa isi caute ceva pentru a se hrani... Intorcandu-se fara nicio provizie, isi vede coliba in flacari, arsa pana in "temelii" ...Cu ultimele puteri, cade in genunchi, strigand spre cer:"Doamne, de ce mi-ai luat si ultima sursa de supravietuire??" Urmatoarea zi, deschizand ochii inlacrimati, vede cum se apropie spre tarm un vas... Uimit si in acelasi timp usurat ca este salvat, se apropie de vas, intreband oamenii de la bord: "Cum de m-ati gasit??" Acestia au raspuns "Am vazut fumul care ne-a intreptat spre tine!" Deci, niciodata un esec nu va fi cu adevarat esec...Se zice ca dupa ploaie iese soarele...Pana acum nu prea bagam de seama vorba...Acum am deschis ochii si am vazut ca asa e... Chiar nu am crezut NICIODATA ca ar putea sa se intample asa... Pur si simplu, cunosc o persoana care m-a facut sa uit ca am adapostul ars cu totul... Este poate singura persoana care m-a facut sa trec in asa scurt timp peste ceva mai greu...Este o persoana simpla si totusi foarte complexa, o persoana linistita si totusi foarte agitata, o persoana mica si totusi mare... Altceva, nu pot zice...poate pot zice ca...este acel vas care salveaza naufragiati...care ma poate salva pe mine...un naufragiat...
