joi, 11 iunie 2009


Nu stiu ce sa scriu...nu stiu de ce am intrat sa scriu ceva...Poate pentru a ma exterioriza, iar...dar...nu stiu ce sa scriu...

Voi spune o poveste. Se zice ca EL era o persoana destul de cu capul pe umeri si deschisa la minte incat putea intelege aproape orice...Era simplu, uneori voia sa se faca pur si simplu nevazut, astfel incat sa treaca pe langa o persoana pe care o cunostea extrem de bine si aceea sa nu il recunoasca...EA era la fel ca el...o persoana destul de cu capul pe umeri si deschisa la minte incat putea intelege orice. Era simpla la fel ca EL, era frumoasa... Se sincronizau excelent! Se iubeau, erau frumosi, radiau de atata iubire si atata fericire pe care o puteai citi pe fetele lor simple...La un moment dat glumeau spunand ca daca iubirea, fericirea, trairile lor s-ar putea transmite si altor persoane, cu siguranta EI pot pune in aplicare asta...Odata, stateam cu EL pe o banca si vorbeam...Imi zicea ca l-ar face foarte fericit sa simt si eu ce simte EL...Zicea ca pluteste...PLUTESTE la propriu! Ca langa EA se simte CEL MAI IN SIGURANTA, ca si-au format o lume, dar INCA trebuie investit in sentimente, in tinutul in brate, de mana, in sarut, trebuie sa se perfectioneze in plutire..mai e mult de lucru...INCA?!?!?!?!? Se vede clar, foarte clar, ca au investit enorm de mult timp in sentimente si in tot sirul de mai sus...CE MAI TREBUIE INVESTIT?? Cu toate astea, am fost de acord sa primesc niste lectii de la el...Vroiam sa fiu pregatit...Dupa ceva timp, legatura dintre mine si EI s-a cam rupt...

Intr-o zi de....martie eram pe banca pe care obisnuiam sa stau cu EL de vorba...si....GATA! Am inceput sa plutesc, sa simt caldura, sa simt furnicaturi din cap pana in picioare, sa vad din ce in ce mai clar, si sa vorbesc din ce in ce mai corect...fluent... te intrebi de ce????...DE CE?????? Pentru ca EA, ca din senin, a aparut...cum mi-am dat seama ca era EA...pai...plutea...vorbea la fel de clar, asta rezultand ca o auzeam foarte bine, doar pe EA...radea, fapt pe care mi-l transmitea si mie...asa ca nu am stat pe ganduri, nu mi-am pus intrebari, nu am ezitat si am luat-o de mana, negandindu-ma la vreo reactie ostila...Acum, stau!... Incerc sa imi pun ordine in ganduri si ma gandesc...cam in ce ar mai trebui investit...Eu...sunt pe banca...

Un comentariu: